Ultima poezie a lui Adrian Paunescu

[mariusdaniel 941]

Tragica mea, condamnata mea Å£ară,

Din nou răstignită ÅŸi funerară,

ÃŽn static ÅŸi jalnic galop antigalop,

ÃŽntre secetă, foamete ÅŸi potop.

Tragica mea adorată Românie,

Calea nu ţi se mai ştie,

Asupra ta îÅŸi continuă asaltul

Ba unul, ba celălalt, ba altul.

Mutată cu forÅ£a, de la lei la roni,

Te-au încălecat pigmei autohtoni,

Care te-au trădat ÅŸi te crucifică,

ÃŽntr-o păcăleală aproape mirifică.

Te-au retrogradat urât, cu voia,

După cum i-a mânat paranoia,

Din săracă, te-au făcut mizeră,

ÃŽn timp ce afacerile lor prosperă.

Vor să te scoată ÅŸi de pe hartă,

Å¢ara mea tristă, de pe linie moartă,

Văduvă între văduvele sărace,

După fiecare război, după fiecare pace.

Åži, acum, când eÅŸti într-o criză majoră,

Marinarul mlaÅŸtinii mi te devoră.

Å¢ukalarul lui mic ÅŸi obedient

ÃŽÅ£i acoperă florile ÅŸi vieÅ£ile cu ciment.

A venit o haită portocalie,

Să ia România ÅŸi s-o sfâşie,

A furat ÅŸi-a minÅ£it ÅŸi trădează,

Ciumă ajunsă în ultima fază.

Prin complot, cinism ÅŸi bârfă

Vor să te facă o ultimă târfă,

Să te culci cu toÅ£i banii de împrumut

Åži să uiÅ£i cine-ai fost ÅŸi ce rang ai avut.

Că ai fost regină între popoare

Åži te respecta, chiar dacă nu te iubea, fiecare.

Sate se sparg, oraÅŸe se-nnămolesc,

Se falsifică specificul românesc.

ÃŽn spaÅ£iul mioritic, oiÅ£a nu mai trăieÅŸte,

Mai sunt niÅŸte lupi care urlă câineÅŸte

Åži, ca de moarte să se mai spele,

Ciobanul a emigrat între stele.

Vâjâie vântul în orbitele goale

Ale viteazului cu durere de ÅŸale,

E târziu ÅŸi în ceasuri ÅŸi afară

CivilizaÅ£ia, acum, stă să dispară.

Ca într-un deochi, ca într-un blestem

ÃŽn socialism eram bolnavi de sistem,

Ca o pedeapsă cu puÅŸcărie grea,

Lipsa competiţiei ne deprima.

Åži-acum în capitalism ni se-arată

Toată această recesiune turbată,

Pe roÅŸu am prins toate stopurile

Terorizaţi, am trecut toate hopurile.

Ce e tot acest coÅŸmar, pentru

Dumnezeu?

Parcă ne e ÅŸi mai rău ÅŸi mai greu,

Căzută de-o crimă fără căinÅ£ă,

Libertatea e de unică folosinÅ£ă.

Cei mai mulţi n-au nici dreptul la pâine,

AparenÅ£ă de om, tratament pentru câine,

Dreptatea însăÅŸi, elementară,

A fost ucisă pe un peron de gară.

Stăm cu chirie la noi acasă,

Birurile se înmulÅ£esc ÅŸi ne apasă

Åži întrebăm tăiÅŸul sabiei

Åži pe cârmaciul nărod al corabiei

Cu ce drept în prăpăd să ne lase,

Cine-i stăpânul propriei noastre case?

Cui i s-a retrocedat, cu minciună vinovată,

Ceva ce n-avusese, de fapt, niciodată?

Melancolica mea Românie,

Fă-ne să ÅŸtim că mai eÅŸti vie,

Scutură-Å£i pigmeii care te călăresc

Åži gustă o bucată de măr creÅ£esc.

Fă-Å£i dreptate, că altfel mori,

Printre atâţia vânzători ÅŸi trădători,

Tu eÅŸti o Å£ară între Å£ările astrale,

ÃŽnsângerată-i gloria istoriei tale.

N-au cum să te mai conducă niÅŸte derbedei,

Care, când nu fac pe alţii, fac pe ei,

Vezi că din bun-simÅ£ se ÅŸi moare,

Românie de sine stătătoare ÅŸi pierzătoare.

Tragică Românie, aflată sub ape,

Ce aproape e potopul, ce aproape!

Poate că n-avem puterea de a-l recunoaÅŸte,

Dar potopul lucrează între berze ÅŸi broaÅŸte

Şi ţara ni se pustieşte de tot,

Când pe guvernanÅ£i îi doare în cot

Åži coboară ÅŸi ei, din când în când,

Să-i audă pe oameni plângând.

Åži se prefac jenant că regretă,

ÃŽn sumbrul lor teatru de operetă,

ÃŽn potop, nici clopotele nu mai bat

Pământul horcăie ÅŸi s-a înmuiat.

Poate că te vei răzbuna, odată

ÅŸi-odată,

Românie minÅ£ită, furată ÅŸi violată,

Românie de noroi, Românie de icoană,

Caz unic ÅŸi tragic de văduvă orfană.

Doar atât am putut aici închega,

O rugăciune pentru învierea ta

Åži te rog eu, cum te roagă fiecare,

Să ieÅŸi din cumplita crucificare.

Åži, din inteligenÅ£ă ÅŸi din instinct,

Glasul tău să se audă distinct,

Ca-n faÅ£a lumii, în faÅ£a porÅ£ii,

Să se adune viii ÅŸi morÅ£ii!

Åži, ca o-ntoarcere la tine în destin,

Ridică-te, Å£ară!

Ajută-ne, Doamne!

Amin!

30 iunie 2010         

                   

[scufita rosie 37]

Personal, imi plac poeziile scrise de paunescu, pentru ca surprind foarte bine realitatile vremurilor in care traim.Preferata mea e poezia "Minciunile":

Dar, hai, sa ne spunem minciuni importante,

Dar, hai, sa ne spunem minciuni si mai mici,

Asa cum amantii le mint pe amante

Si ele îi mint pe pamânt pe aici.

Dar, hai, sa ne spunem cu patos brasoave,

Dar, hai, sa vedem cine minte mai mult,

Asculta delirul consoanelor grave,

Cum si eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasa, e foarte frumoasa

Minciuna aceasta pe care mi-o spui,

Asa ca, te rog, si pe mine ma lasa

Sa palavragesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe si solo

Si ies campioni mincinosii cei mari,

Dar, draga Pacala, tu ce faci acolo?

ÃŽn campionate de ce nu apari?

Se minte cum nu s-a mintit niciodata,

E multa minciuna la noi pe pamânt,

Sunt false recursuri si nu-i judecata,

Balanta cea veche-a dreptatii s-a frânt.

Dar, hai, sa mintim fara nici o rusine,

Dar, hai, sa mintim în direct si-n raspar,

Ca poate prin rau vom ajunge la bine,

Minciuna suprema va fï adevar

[alexpopeystar68 313]

Mie nu imi plac poeziile aluia, desi ar fi unele chiar bune, el a contribuit din plin la " ... din saraca in mizera ...", de asta nu-mi plac, sunt scrise de un ipocrit...

[Adriann 1]

De ce e ultima poezie? A murit ?

[iulirx 614]

probabil ca se lasa ! doamne-ajuta !

[Sepukku 25]

Mie nu imi plac poeziile aluia, desi ar fi unele chiar bune, el a contribuit din plin la " ... din saraca in mizera ...", de asta nu-mi plac, sunt scrise de un ipocrit...

Total de acord, desi imi este simpatic si il apreciez ca om de cultura.

[Adriann 1]

Mie nu-mi plac poeziile lui pentru ca de cata ori canta cineva la el in emisiune/cenaclu, trebuie el sa recite si versurile! Cand aud chestia asta, ii umplu frigiderul de carne!

Ipocrit peste masura. Pute a hot! Bine ca fiul lui nu e asa.

[mariusdaniel 941]

Nu a murit, dar e foarte bolnav...

[scufita rosie 37]

Mie nu imi plac poeziile aluia, desi ar fi unele chiar bune, el a contribuit din plin la " ... din saraca in mizera ...", de asta nu-mi plac, sunt scrise de un ipocrit...

eu am comentat valoarea artistica a poeziilor sale, nu persoana...

[iulirx 614]

tocmai aceasta valoare care e sublima , insa lipseste cu desavirsire, ma face sa cred ca , totusi s-a lasat de scris.

el scrie chestii rimate ce pot fi , cel mult, versuri pentru melodii de plins de mila.

sa fie sanatos !

[mariusdaniel 941]

Asa cum spuneam la 01 octombrie, era foarte bolnav. Iata ca azi, ne-a parasit. A lasat in urma cel mai fascinant fenomen artistic din Europa acelor vremuri : Cenaclul Flacara.

Controversat ori nu, acest artist a fost cu adevarat un om implicat. Cu siguranta nu era un nesimtit, sau vreun las !

Nu cred ca voi mai trai asa emotii artistice ca la Cenaclu, sau ca joia seara, la radio, de la 18: 00 la 20:00.

Dumnezeu sa-l odihneasca.