alexpopeystar68

Ma rostogolesc si io! parca ma tenteaza si pa mine jumatatea ailalta !

Andu G stie ce e buuuuun!

Telefon la urgenta : eram la vanatoare cu prietenul meu si deoata a cazut si nu

se mai misca deloc; operatoarea ii raspunde : domnule fiti sigur ca e mort si mai

dati un telefon; asteptati numai putin, se aude o impuscatura, apoi vocea celui

care a sunat : sigur e mort!

Suport spoiler spate dreapta mai exista? pret?

multumesc.

Am lipit, la un service de pe Serban Voda , spoilerul crapat de javra taximetrista; culmea,

si ma-si fi mirat sa nu fie si alte probleme, urechile in care se sprijinea bara sunt rupte ,

din caza asta bara nu se aliniaza la linia caroseriaei, deh, ca la noi, in romanica banana ...

piesa e una mare din plastic, daca se poate, asi ramane dator celui care mi-ar pune pe

eMail (alexpopeystar@gmail.com), poza si codul.

multumesc mult.

Animalele se poarta exact cum le este genetica, unii oameni sunt niste fiare,

nu trebuie asimilati in regn ...

Daca nu ai familie e f greu; fiemea cea mare a stat 2 saptamani la

specializare in Lund si spunea, cand s-a intors, ca suedezii sunt mai

reci decat un sloi de gheata si ca nu baga pe nimeni in seama !

si chiar daca ai familie tot nu te lipesti de nimeni!!

Probabil ca nu a fost luat in colimator de vreun imam (muftiu/emir) ; nu poti sa

bagi mana in foc pentru nimeni, daramite pentru unul care crede in coran;

vezi numai fraza "sabia deschide portile cerului" si e destul ....

Am omis, din prea mare graba, sa pun autorul : este Paul Ghitiu.

cer mii de scuze.

PS : multumesc mult pentru atentionare.

Imigraţie, violuri, incendii şi dictatură în Suedia!

Vi se pare uneori că România este puţin cam zgomotoasă?

V-aţi dorit adesea liniştea şi consensul, predicate până de "fund"ând (şi încă nu ştim ce ne mai rezervă viitorul) de nişte politicieni de prin mai toate partidele şi de jurnalişti, analişti, comentatori de bine? Vă pare unora, din această cauză, rău că trăiţi aici? Vă cred. Îndemnul meu este să priviţi în jur şi în viitor; s-ar putea să vă reconsideraţi poziţia.

În episodul de astăzi, în continuarea analizei situaţiei Islamului în Europa, vă voi prezenta un caz extrem, unic la nivel mondial, dar perfect pentru un studiu de caz, despre încotro poate duce actuala politică multiculturalistă şi corectă Europa. Şi atenţie: ceea ce în acest caz se poate petrece într-o perioadă de timp mică, în tot restul, dacă acest rest nu se va trezi, se va împlini într-una puţin mai mare. Dar nu mult mai mare. Deci:

V-aţi fi închipuit vreodată că Suedia va ajunge pe locul doi în lume la violuri, după Lesotho?

V-aţi putea imagina vreodată că Suedia este pe locul 1 în lume la şcoli incendiate premeditat?

V-ar fi trecut cumva prin minte că în Suedia s-ar putea ajunge la dictatură?

Eu recunosc: până la recentele cercetări pe tema Islamului în Europa, care m-au dus şi în acest stat al Europei, nu l-aş fi crezut pe cel care ar fi venit să mi le spună. Sau, mă rog, le-aş fi pus sub semnul îndoielii.

Consecinţele imigraţiei masive fără politici de integrare

Suedia este ţara cu cea mai permisivă politică de imigraţie. Imigraţia per capita (adică pe cap de suedez) este mai mare decât a fost vreodată în America şi nu are egal în istoria Vestului. Pe săptămână, Suedia primeşte mai mulţi refugiaţi din Siria decât Statele Unite, Canada şi Australia împreună primesc într-un an întreg. (conform articolului: Suedia, un rai pentru terorişti şi traficanţi, apărut în Dispatch International, pe 29.09.2014). Statele Unite primesc cca 70.000 refugiaţi pe an, Canada 20.000 şi Australia cca 15.00. Suedia nu are nicio limitare şi primeşte cam acelaşi număr de refugiaţi din lumea a treia ca şi aceste trei ţări la un loc. Suedia este singurul stat care acordă automat rezidenţă permanentă sirienilor care o solicită, fără a cere documente care să dovedească originea celor care pretind că vin din Siria. S-au format astfel reţele foarte bine organizate, care sporesc traficul cu fiinţe umane. Dacă nu există control al celor care intră, problemele de Securitate sunt enorme: teroriştii capătă fără problemă rezidenţă şi cetăţenie şi apoi pot călători oriunde în lume – chiar şi în SUA, cu care Suedia are un acord de tip visa waiver. Dar, până la terorism, din cauza unei imigraţii mult prea mari pentru posibilităţile sale, Suedia trebuie deja să facă faţă unui număr de probleme importante.

Sistemul de învăţământ, în trecut unul dintre cele mai solide din lume, a ajuns acum pe ultimele locuri între statele din OECD (Organizaţia pentru cooperare economică şi dezvoltare). Fostul prim ministru Fredrik Reinfeldt a recunoscut, după pierderea alegerilor, că, din cauza imigraţiei, nu mai sunt resurse pentru reforme.

Integrarea imigranţilor a eşuat, astfel că din nou Suedia este pe ultimele locuri în OECD. Imigranţii nu au locuri de muncă, trăiesc din programe de stat şi din ajutoare sociale, adesea întreaga viaţă, se izolează de suedezii nativi, au rezultate mai slabe în şcoală, iar şcolile cu mulţi imigranţi au performanţe tot mai scăzute.

De altfel şi în evaluările ONU privind “Indicele de dezvoltare umană”, Suedia cade de pe locul 6 în lume în 2007, pe locul 12 în 2014.

În suburbiile locuite de imigranţi au loc revolte regulate (vezi revolta Husby din 2013, cunoscută în întreaga lume),

Suedia se găseşte pe locul doi în lume (după Lesotho) la violuri, şi pe locul întâi în lume la incendieri premeditate ale şcolilor.

Între 2000 şi 20913 numărul locuitorilor străini a crescut cu 713.000 în timp ce cel al sudezilor nativi cu numai 50.000. La o populaţie totală de aproape 10 milioane, sunt deja peste 10 % imigranţi (peste 80 %, dintre ei, musulmani) ceea ce ne arată că este pe cale o masivă schimbare demografică. Atât de mulţi imigranţi aduc şi costuri mari: în present de circa 14 miliarde de dolari anual.

Motivaţia acestor costuri uriaşe este aceeaşi cu cea pentru care, dincolo de primirea neselectivă, este asaltată Suedia de imigranţi: ajutor social care acoperă atît chiria locuinţei cât şi cheltuielile iminente de masă şi transport ale familiilor în şomaj (cazul majorităţii celor nou-veniţi dar şi al multora dintre cei vechi, alocaţie pentru copii generoasă, asigurare medicală a tuturor locuitorilor săi şi învăţămînt de toate gradele gratuit (probabil ca mai puţin atractivă facilitate).

În cazul în care vor fi acordate vize de reşedinţă permanentă pentru un număr mediu de 80.000 de imigranţi pe an, pentru următorii ani s-ar aduna circa 640000 de nou sosiţi. În general, fiecare resident permanent din lumea a treia trage după sine cel puţin alţi 2-3 membri ai familiei, ceea ce ar însemna peste 2 milioane de nou sosiţi în 8 ani. (De ce 8 ani? Veţi afla în "fund"ând.) Împreună cu cei deja stabiliţi şi luând în calcul şi nou-născuţii pe teren suedez se ajunge la o cifră optimistă de 4 milioane şi una pesimistă de 5, populaţie alogenă susţinută în cea mai mare parte, de partea active dintre cei cca 8 milioane de suedezi nativi .

În Suedia de astăzi, cel puţin în ceea ce priveşte imigraţia, avem de a face cu o dictatură. Părerile contrare sunt sever amendate. Persoanele şi organizaţiile care fac comentarii în acest sens sunt acuzate de media principală şi de liderii politici de rasism, fascism, nazism, xenofobie. Oamenii sunt etichetaţi public şi devin nişte proscrişi, îşi pierd locurile de muncă, asistenţa social, sau chiar libertatea, pe motiv de “hate speech” (discursul urii). Şi nu pentru că au spus ceva rău despre imigranţi, ci pur şi simplu pentru că au criticat politica guvernului referitor la imigraţia fără limite, fără o strategie şi fără mijloace de integrare a nou-veniţilor.

Lovitura de stat din decembrie 2014

Politic, la nivelul partidelor parlamentare, există două poziţii:

 Imigraţia fără reserve, sprijinită de 7 dintre cele 8 partide parlamentare, care consideră că aceasta este o binefacere pentru Suedia.

 Imigraţia controlată, aşezată pe politici clare de integrare, funcţie de posibilităţile statului şi societăţii şi de prezervarea celor două, susţinută de Partidul Democrat de orientare national-conservatoare.

După alegerile din septembrie 2014, Partidul Democrat, înfiinţat în 1996, ca reacţie la acest tip de politică imigraţională, a ajuns al treilea partid parlamentar cu 49 de locuri (14 %) după social-democraţi, cu 113 mandate, şi moderaţi, cu 84. În propaganda de stânga, care domină presa şi politica europeană actuală, partidul democrat este asimilat partidelor de extremă dreapta, alături de UKIP britanic sau Frontul Naţional francez, deşi atât criticile cât şi propunerile lui ţin de un elementar bun simţ şi pragmatism politic naţional şi statal. Şi chiar European.

În decembrie 2014 proiectul de buget, propus de cabinetul condus de fostul lider sindical Stefan Löfven, a fost respins în parlament. În prima fază, primul ministru a decis ţinerea de noi alegeri în 22 martie 2015. Dar după ce sondajele de opinie au arătat că democraţii sunt în creştere accelerată, fiind situaţi deja la 18 %, astfel că nici alianţa social-democraţi-verzi-comunişti, nici cea de centru dreapta nu ar fi avut posibilitatea de a face majoritatea în parlament, şase partide au semnat un protocol de guvernare comună şi pe 27 decembrie au anunţat că nu se vor mai ţine alegeri în 2015. Acordul din decembrie, după cum a fost el denumit, se întinde până în 2022 (de aceea făceam acele calcule privind evoluţia demografică pe 8 ani), ceea ce înseamnă că, în afara cazului că democraţii obţin peste 50 % în 2018 (ceea ce nu ar fi chiar imposibil, data fiind înrăutăţirea accelerată a situaţiei, dar nici foarte uşor data fiind posibilitatea Puterii de a manevra), actuala largă coaliţie şi-a asigurat 8 ani de guvernare fără Opoziţie; în realitate, după cum a fost şi etichetat de criticii săi, Acordul din decembrie este o veritabilă lovitură de stat soft, care, spun aceştia, a pavat drumul Suediei către deces.

Un parlament de faţadă şi un partid (în "fund"ând) unic

În afara existenţei unei Opoziţii reale, care să poată amenda politicile guvernului, instituţiile democratice din Suedia sunt intacte, dar ele devin o carcasă lipsită de conţinut. În fapt apare un sistem parlamentar dublu: parlamentul oficial continuă să existe, dar în spatele acestuia va funcţiona adevăratul centru de putere format din liderii celor 7 partide (cele 6 de la guvernare şi comuniştii care le susţin), unde, departe de ochii publicului, se vor lua deciziile, care vor fi prezentate parlamentului. Aici cei 300 de parlamentari (din 349) evident că vor fi de accord cu tot ceea ce s-a decis.

Noul sistem mai este descris, de către criticii săi, şi ca o dictatură consensuală, dat fiind faptul că oricare ar fi guvernul pe care îl va avea Suedia în următorii 8 ani, acesta va avea în realitate puteri dictatoriale. De exemplu, bugetele anuale vor trece de acum încolo fără nicio problemă. Adică politicile economice, sociale, culturale nu vor mai putea fi amendate în niciun fel.

În declaraţiile lor, liderii celor 6 partide au susţinut că Acordul din decembrie a fost necesar pentru a asigura Suediei o guvernare “ordonată” şi “responsabilă”. Totuşi, Jan Björklund, liderul Partidului Poporului a dezvăluit adevărata intenţie: ţinerea în afara puterii a “partidelor resentimentare”.

Deformarea presei aliată regimului după calapodul ideologiilor marximului cultural este atât de avansată, iar dictatura acestora este atât de puternică în Suedia, încât, după cum afirmă Ingrid Carlqvist şi Lars Hedegaard în articolul lor - Sweden: From "Humanitarian Superpower" to Failed State “niciunul dintre jurnaliştii prezenţi la conferinţa de presă a primului ministru, în care acesta a anunţat noua ordine politică nu a pus evidenta întrebare:Nu este obligaţia Opoziţiei politice să se opună politicilor guvernamentale? Pentru că, dacă nu, la ce mai este bună Opoziţia? Şi de ce să mai organizăm alegeri democratice dacă toate partidele “responsabile” sunt în acelaşi glas?”

Şi, ne mai întrebăm-amintim noi: Nu pe un asemănător fundal de teroare, în statele din Estul comunist, în jurul partidelor comuniste, s-au strâns formaţiuni “neresimentare”, vorbind într-un singur glas, şi formând, până la urmă, un singur partid?

Problema reală în Suedia acestui moment nu este larga alianţă politică, ci scopul pentru care ea a fost realizată. Nimic de reproşat, dacă ea ar fi avut numai scopul ieşirii dintr-o situaţie de instabilitate politică – aşa cum se întâmplă în Germania, de exemplu . Dar cu totul de acuzat atunci când ea se suprapune peste o deja existentă dictatură ideologică şi are ca scop eliminarea de la decizie a unui partid care reprezintă un anume procent din populaţie, deci, de fapt, eliminarea de la libertatea de expresie şi de la decizie a persoanelor care formează acel procent: 14, 18 sau mai mult la sută. Aceasta nu mai este alianţă responsabilă, ci dictatură politică pe fundament ideologic.

Pe strada am mai multi dusmani care cosidera ca am o masina prea "luxoasa"

si mi-o lovesc cu orice ocazie ...; desi nu are legatura cu postarea, am o stare

de neliniste acum; romanii sunt , inca, un popor barbar, asa cred, dispusi sa faca

rau unii celorlalti... fara a fi nevricos din fire, stiu ca pot fi lovit oricand, in orice fel,

dovada si taximetristul care a fugit ca un coiot nenorocit; eu va multumesc pentru

incurajari, ratiunea imi spune ca aveti dreptate, dar, sa fie de vina subconstientul

(ce o fi ala?) oare ? faptul ca nu am comentat cu privire la articol nu e o scuza iar

atentionarea lui HEiMY e de luat in seama ...

Se pare ca nu prea e buna ideia de a sterge aceasta postare, desi am

recunoscut ca am gresit...; eu nu stiu ce sa fac in situatia asta si , chiar

daca nu pare, ma tem; nici nu m-am gandit la faptul ca e un site accesibil

oricui si oricand, am postat un articol care mi s-a parut "interesant" .luat

de pe EVZ, cred ca mai devreme sau mai tarziu ar putea sa devina periculos...

pentru mine, desigur.

Deja mi s-a facut frica desi nu am postat nimic jignitor ...;

rog administratorii sa stearga postarea, am gresit ...

Sever Voinescu

Jihadul cel mic

Cred că e potrivit cu timpurile să încercăm să lămurim întrucîtva conceptul de jihad, central pentru gîndirea islamică. Am ezitat mult înainte de a scrie acest text, mai ales pentru că spațiul acestui mic articol este cu totul insuficient pentru a explica un concept atît de complex – sau, mă rog, cît pot înțelege eu din acest concept cu semnificații multe și contextuale. O fac, totuși, asumînd și riscul schematismului și pe cel al brevității, dar mai ales pe cel al folosirii unei limbi mediatoare. Necunoscînd araba, tot ce știu despre jihad știu, mai ales, din surse anglofone și francofone. Izvor principal pentru cele ce voi spune aici este lucrarea de peste 750 de pagini intitulată ”The legacy of jihad. Islamic Holy War and the fate of non-muslims”, apărută în 2005 în Statele Unite, care cuprinde texte ale unor importanți lideri arabi din toate timpurile, dar și ale unor arabiști contemporani, toate dedicate descifrării sensului jihadului.

Dar, înainte de a vorbi despre jihad, cîteva lămuriri preliminare pentru a înțelege exact starea de spirit generală a islamului. Islamul este o religie misionară prin esența ei. Ea se adresează deschis întregii omeniri, iar orice musulman este obligat să propage credința islamică în lume. Obligația această este înscrisă clar în Coran (34.28). Spațiul islamic este considerat, încă de la prima generație de urmași ai Profetului, ”casa păcii” (dar al-salam), iar spațiul non-islamic este ”casa războiului” (dar al-harb). De aceea, folosirea mijloacelor războinice de către musulman în lumea non-musulmană este perfect adecvată. Sigur că evoluția istorică și politică a Islamului a arătat de foarte multe ori că state islamice s-au războit între ele, dar de fiecare dată ele au avut grijă să se eticheteze unul pe celălalt drept ”necredincios” sau ”rebel” sau ”eretic” pentru a putea duce războiul. Fenomenul războaielor intra-musulmane a luat avînt începînd cu secolul al XVIII-lea și a crescut în amploare pe măsură ce au apărut tot mai multe entități care au început să lupte pentru puritatea Islamului. Cînd nu concepi decît un Islam pur, indiferent ce înțelegi prin asta, o bună parte din Islamul real devine inamic, iar jihadul se poate extinde chiar și asupra lui. În plus, așa cum arată undeva Bernard Lewis, în Islam este o adevărată tradiție ca liderii politici să nu prea țină seama de învățăturile Coranului, iar juriștii lor să facă eforturi colosale pentru a concilia faptele acestora cu preceptele sfinte.

A doua precizare este aceea că niciodată musulmanul nu este considerat vinovat pentru declanșarea unui război, ori pentru săvîrșirea unui act războinic în ”casa războiului”, pentru că se socotește că infidelul a stat în calea propagării islamului și musulmanul nu a avut altă cale să-l înlăture.

Știu că sloganul la ordinea zilei este că islamul e o religie a păcii. Adevărul este că uneori este, alteori nu este. În privința păcii și a războiului, islamul este ambiguu. Dacă Isus Cristos propovăduiește pacea cît se poate de clar, în vorbe și fapte, Profetul Mahomed este cît se poate de ambivalent. Îi place curgerea de sînge, ridică sabia la rang de principiu teologic (”sabia este cheia care deschide împărăția cerului”), dar înțelege și beneficiile păcii. Tocmai această ambiguitate face ca atît cei care susțin că Islamul e o religie a păcii, cît și cei care susțin că nu e deloc așa să aibă dreptate și nici una dintre opinii să nu poată avea argumente decisive de partea ei. Sigur, politicienii pot spune orice, la fel și comentatorii motivați ideologic. Dar islamul este deopotrivă o religie a păcii și a războiului, așa că te lasă pe tine, creatură a lui Dumnezeu, să îl citești cum vrei.

Acum, cîte ceva despre jihad. Cuvîntul desemnează un efort făcut din toată inima, cu convingere, cu energie. Jihad este îndeplinirea de către musulman a oricărei obligații ce-i revine din Coran ori din Hadituri, cu convingere și elan. Este, mai exact, o luptă cu sine pentru a deveni mai bun în lumina Coranului. Un fel de efort interior materializat în acțiuni exterioare pe calea desăvîrșirii morale. Ca orice religie, și islamul are de recomandat fidelilor săi un efort interior spre îmbunătățire. Acesta este ceea ce se cheamă ”marele jihad”. Există, însă, și accepțiunea de război dus împotriva infidelilor cu scopul de a întinde credința musulmană pe tot pămîntul. Acesta este ”micul jihad”, adică exact coșmarul pe care îl trăim noi, acum. Interesant este că există multe texte ale unor învățați musulmani prin care se atrage atenția diferiților lideri ai comunităților islamice să folosească responsabil și rar cuvîntul ”jihad”. Cum cea mai mare parte a populației musulmane nu are multă școală și este, mai degrabă, ignorantă, distincția dintre marele și micul jihad nu le este deloc la îndemînă. Cei mai mulți musulmani înțeleg prin jihad războiul sfînt cu infidelii. Tocmai de aceea învățații mai luminați atenționează împotriva uzului excesiv al cuvîntului pentru că nu este de dorit să pui comunitatea în stare de război tot timpul. Asemenea avertismente vin încă din Islamul medieval și ne putem da seama cît sînt de importante tocmai prin faptul că propaganda Islamului fundamentalist folosește obsesiv cuvîntul jihad și numai în sensul său ”mic”. În general, cuvîntul jihad este puternic abuzat începînd cu secolul al XIX-lea, iar astăzi este poate cel mai folosit și cunoscut cuvînt arab.

Specialiștii apreciază că jihadul are trei funcții importante pentru lumea islamică. Prima, este aceea de a mobiliza energii, de a motiva arătînd culmile cele mai înalte pe care și le poate dori un credincios, adică plasarea sa într-o lume eternă a linștii, a lipsei de griji și a durerii, aproape de Creator. Pentru a duce de nas mai mulți ignoranți, propagandiștii jihadului adaugă lipsei suferinței și bonusul plăcerii ca fiind asigurat în acea lume. Totul e să te duci acolo pe calea jihadului. Aici, vei fi martir, ceea ce e o onoare. Acolo vei fi satisfăcut, ceea ce e o plăcere. Ambele, în eternitate. A doua funcție este aceea de a asigura legitimitatea liderului. Iată ce spune Rudolph Peters, profesor emerit de drept islamic la Universitatea din Amsterdam, dar și la Harvard: ”După anul 750, unitatea politică a comunității islamice s-a pierdut și niciodată nu a mai fost refăcută. Mai mulți conducători vor guverna diferite regiuni în lumea musulmană. Una dintre căile prin care un asemenea lider își asigură legitimitatea este să conducă jihadul împotriva necredincioșilor, ceea ce este o sarcină principală pentru un adevărat și pe deplin legitim calif”. Cu alte cuvinte, jihadul este marca pe care un lider și-o arogă pentru a demonstra tuturor celorlalți și Cerului că el este, de fapt, califul. Problema, evident, este aceea că mai toți liderii islamici se reped să conducă cîte un jihad, fiecare pretinzînd că el îl poartă pe cel adevărat. A treia funcție a jihadului este aceea de a permite continua elaborare de reguli pentru reglementarea raporturilor cu necredincioșii. Cum în stare de război geometria relațiilor dintre combatanți se schimbă des și rapid, jihadul este o ipoteză extrem de generoasă pentru mulțimea de muftii, dar și emiri și imami care, deși teoretic n-au dreptul, emit fatwa după fatwa stabilind ce e de făcut, cine luptă bine, cine luptă rău, distribuind merite și vinovății. În fond, e vorba tot despre legitimitatea exercitării puterii.

Nu pretind că aceste precizări ne vor face jihadul mai suportabil. Dar, măcar, ne ajută să înțelegem puțin mai bine de ce ni se întîmplă ce ni se întîmplă.

Dai o juma' de pui la kaufland?

Dom'le ce flamanzenie!

Dinoco : " Pornesti masina , pornesti incalzirea in scaune, te dai jos sa-ti râcai geamul ..."

Incalzirea in scaune porneste automat cand ii dai cheie ... pe treapta I, adica sofer + pasager ...

parerea mea : scaune cu imbracaminte mixta e un lucru f bun, io d'astea mi-asi pune

Motoarele 2.0 sunt facute de Volvo, nu de Ford !

100.000 $ bucata, ai de la Tesla construiesc pentru boieri !!

si porma cat te tin bateriile? trei ani? si cat costa un rand nou?

ganditi-va un pic ...

Am parcat pe bordura (25 cm mai inauntru), deci putin mai sigur

decat aliniat cu ceilalti , si mi-a lovit masina un taximetrist; un vecin

a vazut, a strigat la el, dar nu i-a luat numarul!! acu ce sa mai fac,

mi-a crapat bara din spate, voi pune o poza maine, e intuneric ...

cred ca pot sa o inlocuiesc singur, sau cu ajutorul unui volvist

inimos, asta daca o gasesc la cipilika ...; individul a sters-o pana sa

ma cheme vecinul, dar ma mir ca nu i-a luat numarul, sau poate nu

vrea sa fie implicat ...; ma intreb daca nu se poate lipi cu un adeziv

special, stiu ca, de obicei, plasticele folosite de Volvo nu fac priza .

Bara spate pentru S40T4 din 2002 ai? am vazut la ultimul S40 ca

ar fi buna pentru al meu: daca e asa spune-mi la ce pret este.

multumesc

Chiar nu stie nimeni unde se afla motorasul de inchidere a portierei sofer?

Ionut. ai pus o poza de milioane !

CpNmTboooo ! pentru toate Volvo-urile in anul care vine,

iar pentru cei care le conduc La Multi Ani si la multi bani!

Detonatiile nu mai depind de tipul de benzina cand e f frig?

Aceeasi problema am si eu, dar numai la portiera sofer, unde ar putea fi

motorasul asta blocat in vaselina uscata? cand am dat jos fata de la

usa sa repar macaraua, nu l-am vazut, deh, mambo ...

multumesc anticipat.

mid : " Trei biblioteci, asta da aroganta! "

Pai biiblioteci am 4 de fapt, eu am avut 2 fete , asta ca sa stii cat de arogant sunt!

cum fetele au plecat in alta tara, nu era deloc practic sa si le ia !! da astzi am si

facut ITP-ul, pe Drumul Sarii 148, 95 lei ; partea cea mai terifianta a fost ca m-a

oprit politia, mi-a cerut actele, si era cat pe ce sa iau amenda scl, nenea politistu m-a

iertat si m-a dus chiar el la service-ul respectiv, era vis-a-vis de locul unde m-a oprit ;

muica, ce noroc avusei, nici acu nu imi vine sa cred, asa bun baiat ...

da ar putea sa imi trimita amenda acasa ca sa ma invete minte, mai stii ....

Trapa are 4 furtunase in cele 4 colturi, 2 in fata si 2 in spate; alea din fata se vad

cand tragi trapa si se infunda la doi-trei ani, iti trebuie o sarma de 2mm, cam 1,2m

lungime, o impingi cu atentie si se desfunda furtunasele, apoi torni lichid de parbriz

sa se curete; pentru acelea din spate, bajbai pana le gasesti si le defunzi la fel , eu

asa am facut si nu mai curge; dupa asta trebuie sa cureti garnitura de la trapa ca si

tabla pe care se fixeaza cand o inchizi sa nu ramana praf ... bafta.

PS la S 40 filtrul de polen e la picioarele pasagerului, sub torpedou, nu la pedalier.