mariusdaniel

Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si i-ar fi acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe transportul in comun si, poate, si ceva din factura de mobil necompensata. Paulica avea prea mult bun simt sa-i spuna Sefului sa faca bine si sa-i sune personal pe acei furnizori din cateva simple motive: 1) Nu-i cad "uouă"le; 2) Cuvantul lui are mai multa greutate; 3) Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa fie secretara, fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor, drept pt care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica virilitate; 4) Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui (putini). L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o firma de "rahat". Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea larga. Dar n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca refularile pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva ca abstractiunile lui Nostradamus. Si se facu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviana, numa' buna sa stai acasa, cu plapuma-n cap, necum sa vii la scarbici. Un fum alb gros, o duhoare patrunzatoare patrunsese in tot sediul, in toate ungherele, in toti porii. Nu atat frica de incendiu ne-a precipitat pe toti afara, in ploaie, ci mirosul acela lugubru, care parea ca ne exfoliaza esofagul si plamanii. "Ce Dumnezeu o fi? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?" "De unde, miroase a sobolan mort, cred ca s-o fi prins unul in fire si asta i-a fost!", ne dadeam noi cu parerea. Evident ca nimeni n-a avut curajul sa orbecaie prin fumul gros inauntru nici macar pt a-si salva hainele. Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica. "Te pomenesti ca a ramas inauntru, bai, sariti si scoateti-l, ca asta se asfixiaza acolo si, IT-ist nebun ce este, daca nu ii da nimeni un mail ca arde sediul, singur nu-si da seama". "Nu va duceti, ca muriti degeaba, Paulica a iesit val-vartej acum 10 minute", ne-a spus o colega. Si dus a fost. Nu si consecintele plecarii sale intempestive. Ce am aflat ulterior a fost o palma pe obrazul tuturor domnisoarelor de la resurse umane care ne invata ca la interviu se merge cu capul in pamant si nu se intreaba de salariu. Asa facuse si Paulica si a ajuns ca noi toti, doar ca pragul lui de toleranta era altundeva situat. Ardelean molcom, Paulica se enerva greu, dar cand ajungea la concluzia ca-i bai, apai bai era! Dupa a douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi placa (compania e-n dezvoltare, are cheltuieli mari - normal, Seful isi luase 4x4 si pasase vechea masina socrilor - ca el, Paulica, este platit oricum regeste pt munca "de rahat" pe care o face, ca ar trebui sa fie recunoscator ca i s-a dat sansa de a munci la patron strain si ca este un vierme profitor), Paulica a ajuns la concluzia ca-i bai. Restul e istorie. Cand firma e de "rahat", iar tu faci - zice Seful - munca de rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o viata de rahat. Dar macar cald sa fie, sa nu faci amigdalita. Drept pt care Paulica si-a facut nevoile pe platoul din cuptorul cu microunde. Un rahat mare, incolacit, ca un kurtoskolacs, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul scos din minti, pe care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a rotit temporizatorul pt 10 minute. Si dus a fost. Domnisoarele de la resurse umane ar trebui sa invete ca un rahat copt lent si uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute, pute nu ingrozitor, ci este insasi definitia ororii. Pute insidios, pt ca nu te paleste dintr-o data, ci lent, prin toate lufturile de sub usi si intra pana si-n tencuiala. Ceea ce s-a si intamplat. - n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe holul de langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu microunde. Nici colegii mei - sediul a trebuit sa fie abandonat definitiv. Dupa 2 saptamani de stat cu usile si ferestrele vraiste, mirosea ca la crematoriu. Nici zugravitul nu a rezolvat mare lucru, desi a costat mult mai mult decat milionul in plus la leafa bietului Paulica - a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata comunala, cu imbunatatiri de mahon nobil - cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt tiganii care treceau prin zona sa ridice deseurile. "Da' ce-ati facut, manca-v-as, v-ati uscat cainele in cuptor si l-ati uitat acolo?!", ne-au intrebat ei si au renuntat sa-l mai ia - Luminita a facut hepatita. De greata. Acum sufera si de constipatie cronica si colon iritabil, pt ca orice drum la toaleta pt cuvenita usurare ii da frisoane - Seful a pierdut un contract banos de publicitate cu o mare agentie. Clientii au intrat la banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot codeste sa-i invite in sediu si se intalneste cu ei prin restaurante si hoteluri. Probleme de bonitate, daca nici sediu nu-si permit - si-or fi zis ei si dusi au fost. Pt ca zgarciobul nici macar n-a vrut sa inchirieze temporar un alt sediu. - chiar daca lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasa si cu atat mai putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta ma costa al naibii. Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice Ziceti si voi, acum. Nu era mai ieftin sa-i fi dat amaratului de Paul, blestematul acela de milion in plus?

Astazi, la ceasurile amiezei s-a dus la bun sfarsit vointa noastra de a ajuta cinci suflete care traiesc fara mangaierea zilnica a unui parinte. Dincolo de darurile pe care le-au primit, cele cinci fete ne-au daruit noua, celor prezenti acolo, cel mai frumos dar de Craciun, pe care ni-l puteau face : zâmbetul inocent care nu le-a lipsit niciodata de pe fata. Apoi, caldura cu care ne-au primit, imbratisarile lor emotionante, ne-au coplesit de-a dreptul. Trebuie sa va marturisesc ca voi pastra mult timp in minte imaginea Nicoletei care nu se mai dezlipea de Ina... Inainte de a desface si prezenta darurile noastre, am fost primii care am primit cate o felicitare de Craciun, facute de mânutele lor, scrise de ele, desenate, lipite, cusute, pe care fiecare dintre noi le vom atarna cu mandrie in bradul de sarbatori. Gestul lor emotionant ne arata ca nu conteaza cat de multi bani ai, ci cat e sufletul de mare. Aceste fete merita sa aiba o viata normala, sunt copii ca toti copiii, sincere, vesele, si foarte jucause. Trebuia sa vedeti cum s-a jucat Alexpopeyestar85 cu ele badminton si volei, a fost memorabil. Sunt foarte bucuros ca am avut onoarea sa particip la actiune si le multumesc tututor celor care s-au implicat. Am o mentiune speciala pentru Vali Umbres, initiatorul actiunii, care a muncit tot timpul petrecut acolo pentru instalarea si configurarea celor doua calculatoare. De asemenea, nu pot sa nu o mentionez si pe Laura, care a a tinut permanent legatura cu Directia de Protectie a copilului iar azi a venit insotita de fiica sa Irina, cea care s-a imprietenit rapid cu fetitele apropiate de varsta ei. Chiar daca nu a putut fi prezenta, Claudette a gasit ragazul sa faca o pâine proaspata de casa si sa ne-o aduca de dimineata pentru a le-o darui fetelor. Ce gest mai frumos, decat a pregati ceva, cu dragoste si grija ! Cat suflet incape intr-o paine ! Atat de la mine, caci nu vreau sa epuizez subiectul. Sunt convins ca frumoasele noastre actiuni sociale nu se vor opri aici, caci spiritul nobil ce anima acest forum ne va indemna mereu la noi fapte bune!

Multumesc Danyx. Sunt coplesit, chiar nu ma asteptam sa fiu invitat in Anglia de Craciun... Se pare ca lumea e mica atunci cand ai multi prieteni !

Sa asteptam, ca cei din imagine !

Asa a ramas. Pentru toti cei care vor sa participe la frumoasa actiune, intalnirea este mâine, sâmbata 17 decembrie, la ora 15:00 la magazinul Miniprix din Militari, cum se merge spre autostrada, cu cateva sute de metri inainte de Metro, pe partea stanga. Sunt ronduri de intoarcere pe bulevard. Va asteptam.

Multumesc mult, draga Danyx. Ar fi ceva sa fac o nebunie si sa ma urc in avion

Cu cateva sute de metri inainte, pe stanga, o cladire de sticla, cu etaj. Dar stai un pic caci se pare ca mergem la ora 15:00. Revin cu ora finala peste cateva momente...

Ce voi face eu ? Esti subtil prietene ! Punctele de la sfarsitul mesajului meu spun ceva. Tu ai inteles.

Nu ai cum sa nu depasesti niciodata viteza legala. Si apoi, scopul e altul : sa nu faci accident. Ori, accident, poti sa faci si mergand cu 30 la ora in oras, sau 60 la ora in afara localitatii. Apoi, poate o viteza mai mare, intr-un caz specific, te poate scoate din necaz, sau poate chiar ajungi sa eviti un posibil accident. Pana la senzorii de care vorbeai, mintea si picioarele soferului fac legea. Asa e normal.

Ce frumos ! Sa aveti parte de zapada, vin bun si bucate românesti, dar mai ales de armonie alaturi de cei dragi ...

Maine e ziua pentru cumparaturi si pentru daruit. Va rog sa participati si la aceasta utlima si importanta etapa, evident, cei din Bucuresti. Nu ca nu ar fi frumos sa veniti si de la Cluj sau alte localitati Laura, te rog sa iei legatura cu Vali, cu Ina sau cu mine sa stabilim detaliile... Am propus ora 10:00 maine dimineata, la Miniprix din Militari, inainte de Metro, pe stanga ...

Eu zic sa lasam topicul asa cum "a cazut". Chiar sa fie un exemplu de "off topic" pozitiv. De multe ori iese ceva bun de unde nu te astepti. Si sa discutam mai mult despre fapte si nu despre persoane. Nu vedeti ca subiectele astea chiar au priza la membri ? De ce ? Pentru ca sunt de actualitate, pentru ca ne dau ocazia sa ne dezvaluim adevarata fire, sa ne cunoastem unul pe altul mai bine. Nu demult, Mihai punea problema daca vrem sa fim forum de socializare sau tehnic... Eu cred ca merg foarte bine amandoua impreuna. Si de unde stim noi, ca poate, peste 5 ani sa spunem, acest forum nu va deveni unul dintre cele mai interesante site-uri de socializare ? Nu ar fi pacat sa ne limitam la bucsi si bujii , la braduti de interior si prezoane ? Hai sa mergem mai departe, sa scrutam mai adanc nu doar in motoarele masinilor noastre pe care le pretuim atat de mult, dar si in adancul sufletelor noastre, sa ne slefuim constiinta, sa traim in armonie cu societatea ! Hai sa fim si Oameni, nu doar buni mecanici auto !

Ce a facut AnduG, nu este cu siguranta in spiritul Volvo. in schimb, aceste replici, mai precis cele care au infierat gestul, DA ! Probabil ca pe alte cluburi auto ar fi primit aplauze. In alta ordine de idei, sau, in acelasi spirit, propun sa-l scutim de alte "aprecieri". Mie unul, mi-e simpatic, chiar si asa si sper sa nu fie suparat pe mine ca am fost primul care am "dat". Andu draga, reinventeaza-te, prietenii care te-au criticat iti vor, in fond, binele.

La Midnight Caller, ai incercat ? Are adaos comercial mai mult decat decent.

Da, au confirmat ca au doua monitoare.

Poate am eu un simt civic ceva mai dezvoltat decat altii, dar sa-i gasesti scuze cuiva care stramba cu buna stiinta un stalp pe care e instalat un semn de circulatie, pentru simplul motiv ca nu avea loc de el sa-si parcheze SUV-ul pe trotuar, asta e prea de tot. Iar daca tu, Andrei l-ai filmat, rau ai facut ca nu l-ai oprit. Cu atat mai mult cu cat soferul e membru al acestui club. Mi-e simpatic Andu, dar asta nu insemana sa aprob sau si ma rau, sa incurajez astfel de gesturi. Dimpotriva, deabia astept sa-l vad la Polivalenta si sa-l "trag de urechi" pentru asa o traznaie. Ce naiba oameni buni, aici e Volvo-Club !

Intradevar, la fel ca in melodia de mai sus, acum, dupa cele intamplate, tacerea Malinei, doare ...

Asa ar trebui sa facem, cum spui tu, draga Iuli. Problema e ca nu stiu cati oameni ar avea puterea sa nu se atinga de banii de pensie economisiti de ei, atunci cand o nevoie sau alta ii preseaza. In orice caz, eu consider ca gasirea unui mod eficace de a te proteja pentru perioada de batranete este cheia de bolta a intregii gandiri economice din ziua de azi. In intreaga lume se constata ca sistemele actuale de pensii sunt depasite, perimate, sau cel putin nesigure. S-ar cuveni sa se faca un mare concurs international, dotat cu un premiu consistent pentru cea mai buna solutie. Asa cum a spus si Bogdan, raportul dintre salariati ( cei care contribuie lunar ) si asistati ( pensionari, asistati sociali ), e foarte defavorabil. Ce sa mai vorbim de asigurarile medicale. Eu, de exemplu, am contribuit vreme de 24 de ani non-stop la sanatate, in medie la circa doua salarii medii pe economie. Deci, luand in calcul salariul mediu din anul de gratie 2011, am dat in aceasta vreme circa 115.000 de lei la sanatate. In tot acest timp, am fost in spital de trei ori, cate o saptamana pentru probleme minore ( o apendicita, o ruptura musculara si un picior cu probleme vasculare ). Nu cred ca s-au cheltui mai mult de 15.000 de lei pentru asta. Dar restul de 100.000 de lei ? Se spune ca e vorba de principiul solidaritatii. OK, il inteleg si pe asta. Dar, maine, daca eu imi dau demisia si cateva luni nu am servici, daca ma imbolnavesc, va trebui sa platesc spitalizarea. Chiar daca am un sold pozitiv de 100.000 de lei, pe care, evident, nu-l contabilizeaza nimeni si nici nu mi-l va recunoaste niciodata. Si eu sunt mic copil, sunt altii cu salarii mult mai mari, care nu au trecut niciodata pe la spitale de stat. De aceea, eu cred ca cel mai bine ar fi ca fiecare om sa aiba grija de el, inainte sa o faca statul. Din pacate, vor fi destui care vor da banii toti pe bautura, distractii, tutun, femei, etc si apoi vor cersi mila societatii ca nu au bani de doctor, sau de pensii. Nu stiu cum e mai bine. E o problema deschisa si foarte greu de rezolvat.

Cei care au fete intre 8 si 17 ani, se pot gandi sa doneze si ceva hainute. Eu cred ca ar fi binevenite. In acelasi spirit, trebuie inteles ca orice donatie care sa le ajute, chiar si in natura, poate fi un dar frumos de Craciun pentru aceste fete nevoite sa -si traiasca copilaria fara de parinti. Hai sa le aratam ca nu sunt chiar singure pe lume ! P.S. : Am decis sa vorbesc cu baietii mei, sa alegem ceva jucarii potrivite pentru fete si sa le donam. Ai mei se bucura de orice jucarie, chiar folosita si primita de la alti copii, care au crescut si nu le mai folosesc. Va tin la curent cu actiunea de convingere...

Una dintre cele mai tari poze cu Volvo in trafic... De unde le scoti, Andu ?

Odata, un bijutier era asezat la biroul sau, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin. O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albastri ca cerul se luminara. Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre. - E pentru sora mea. Puteti sa mi-l impachetati frumos pentru un cadou? Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba: - Cati bani ai? Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si o goli. Cazura cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste figurine. - Ajung? intreba ea cu mandrie. Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare. De cand mama nu mai este, ea e cea care-i tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea. Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeasi culoare ca ochii ei. Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat nemaipomenit de frumoasa, rosie cu auriu, cu care impacheta cu grija cutia. - Ia-o, spuse el fetitei. Si du-o cu grija!Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu. O ora dupa aceea, in bijuterie intra o fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunati. Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care bijutierul il facuse cu atata grija si spuse: - Colierul acesta a fost cumparat de aici?- Da, domnisoara.- Si cat a costat?- Preturile praticate in acest magazin sunt confidentiale, nu privesc decat pe client si pe mine. - Dar sora mea avea doar cativa banuti. N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta! Bijutierul lua cutia cu pretiosul ei continut, o inchise, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei. - Dar sora dumneavoastra a platit. A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva: a dat tot ceea ce avea !

La multi ani Tomi, sa ai parte numai de bucurii, sanatate si mult Volvo !

Şi Alexpopeystar, mi-a lăsat mie aseară donaţia din partea lui. I-am virat în contul indicat.

Hai la intrunirea de azi sa discutam...

E clar, dacă nu se aude nicio diferenţa, înseamnă că e blocat pe recirculare.